Sunt un ciudat, de multe ori
Inima îmi spune: „Ai grijă că mă omori!”
Sunt un nimeni, te rog, nu mă privi
De parcă aș trăi înconjurat de bogății
Materiale, doar sufletești
În caz că mă urăști, eu te iubesc, că tot un suflet ești
Am iubit omul ca pe tata
Și-am plâns de multe ori, ca mama, c-așa a vrut soarta
Am trecut de multe ori cu vederea
Cândva credeam în multe, da’ mi-am pierdut încrederea
Ce vreme rea, îmi plouă-n suflet
N-am nevoie de umbrelă, că oricum e putred
Tot ce e rău, vreau să îmi iasă-n cale
Le iau pe toate-n piept, pân’ la ultima suflare
Uneori doare, când dai de oameni care
Vor totu’ pentru ei și nu-i doare că altu’ n-are
Sunt un om simplu, pe care-l schimbă timpu’
Tot ce vreau uneori, e doar să trăiesc singur
Pe față riduri, da’ știu măcar
C-o să le am o viață, măcar ele nu dispar..
Cine nu vrea să rămână, poa’ să plece
Că nu vă țin cu forța în lumea mea cea rece
Am cedat mult prea ușor
În unele situații și m-au crezut prostul lor
Dacă sunt om și îți întind o mână,
Nu-nseamnă că sunt prost, ci că am inimă bună!
Eu nu zâmbesc și-mi place să mă chinui,
Cum alții-și urăsc viața, așa-mi iubesc eu destinu’
Mă lupt cu demoni, să mă cunosc mai bine
Că timpul a fugit și a luat bucăți din mine
Odinioară, eram distant
Cu mine, până când am realizat
Că o schimbare era singura cale
Și am săpat adânc până am dat de ce mă doare
Și i-am dat foc, fără să-mi pese
De semnele lăsate, de lacrimile șterse
Cu mâneca, în toiul nopții
Când îngerii dormeau, stăteam în brațele morții
Și-acum cu toții, sunt împotriva
Mea, da’ nu mă tem, că nu mă atrage frica
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu propriile demoni și acceptarea destinului, chiar dacă acesta este presărat cu suferință. Vorbește despre singurătate, dezamăgire, dar și despre o formă de iubire și compasiune față de ceilalți, chiar și față de cei care îl rănesc.