Surioară am, am venit să-mi dai și mie
Pân’ la primăvară
N-am, un grăunte, ai o mie
Pân’ la primăvară
N-am, n-am, n-am
Da’ toată lumea știe pân’ la primăvară
Pân’ la primăvară
N-am, n-am, n-am.
Asta vară ce-ai făcut
Asta vară ce-ai făcut
Asta vară ce-ai făcut, am
Asta vară ce-ai făcut, am
Am cântat,
Acuma’ joacă
Mi-e foame c-aș juca
Joacă
Nu mă enerva
Joacă
Nu mă enerva
Joacă
Nu mă enerva
Joacă
Nu mă enerva
Că-s nervos, îmi dai ori..
Aaa!!
Și agățând vioara-n grindă
Greierul înșfacă furnica
Și-a bătut-o zdravăn vere
Apoi s-a oprit
Tăcere
Amândoi stăteau ca muți
Ei acuma mă-mprumuți? Surioară?
Cu plăcere!.
Surioară am, am venit să-mi dai și mie
Pân’ la primăvară
N-am, un grăunte, ai o mie
Pân’ la primăvară
N-am, n-am, n-am
Da’ toată lumea știe pân’ la primăvară
Pân’ la primăvară
N-am, n-am, n-am
Sensul versurilor
Piesa prezintă o inversare a fabulei clasice, unde greierele se răzbună pe furnică pentru refuzul de a-l ajuta. Mesajul este unul sarcastic, sugerând o formă de justiție proprie, dar cu un ton violent și neașteptat.
