Când din crâșmă ai ieșit
Și în șanț ai adormit
Alba zăpadă
S-o pornit să cadă.
Încet te-o acoperit
Da’ tu nimica n-ai simțit
Alba zăpadă
S-o pornit să cadă.
Îngerii s-or agitat
Cerurile s-or umflat
Alba zăpadă
S-o pornit să cadă.
Da’ de tine or uitat
Și bucuroși s-o depărtat
Alba zăpadă
S-o pornit să cadă.
Când zăpada s-a topit
Îngerii și-or amintit
Ca-n alba zăpadă
Stai să nu te vadă
În alba zăpadă
Stai să nu te vadă
Sensul versurilor
Un om moare beat într-un șanț, uitat de îngeri. Zăpada simbolizează uitarea și indiferența divină, iar moartea devine o consecință a neglijenței.