Condoleanțe, îți zic condoleanțe ca bun venit,
fii pregătit să mori, trage o linie și spune pentru ce ai trăit.
E greu să găsești un răspuns, nici eu nu l-am găsit,
ești sortit ca și mine, să ai același sfârșit,
acum, când dau viață cuvântului, tu da moarte gândului,
ești prins în abis, ce bine te prinde culoarea pământului,
precis ai vrut să-ți tai venele, da’ metoda a fost pacoste,
parcă vedeai nefututele ce se sinucid pentru Ombladon din dragoste,
și o dai în m********-sii de moarte, când tragi o carte,
necâștigătoare, c-o mână moartă, crezând că ajungi departe,
vrei metode? Ia supradoze, da-n tuberculoze,
trage-te-n poză, cu mâinile pe piept, poate cu ochii închiși vezi totu’ ca pe roze,
secționează-ți gându’, căci ai fost selectat de natură,
dacă ești sacul de box în care toți dau lovitura,
ești slab de înger, da’ te dai al dracu’ ca Mefisto,
pune la tâmplă un pistol, acum trage, este gol?
Ai vrea să zbori? Te trec fiori, căci n-ai voință,
frate, te-mping io de la spate, să nu te ai pe conștiință,
ca ultimă dorință, dacă viața-i c***, ți-ai băga p***-n ea?
În momente ca astea, devii sentimental și te-ai fute cu moartea.
Refren: Am să mă sinucid în noapte, la noapte și poate,
pun capăt celor 25 de ani de gafe,
viața nu-i dreaptă, nu-i dreaptă (nu-nteleg),
îmi fac curaj să-mi trag un glonț în cap c-o sticlă de un kil de Jack x2.
Sunt cu gându’ prin pădure, c-o funie legată de gât, merg,
și mă-ntreb de ce p***a mea merg în loc să alerg?
Neînțelegerile conjugale m-au făcut să vreau să mă arunc,
da’ bagă-mi-aș p***a, a venit Mircea Radu și m-a dat jos de pe stâlp.
Geanini, managerul nostru, m-a salvat altădată,
când am băgat 16 pastile c-un pahar de apă plată.
Rupt de beat am așteptat să treacă o mașină-n viteză mare,
da’ bagă-mi-aș p***-n sistemele voastre de frânare (bagă-mi-aș p***-n ma-ta),
panicat, stresat că trăiesc într-un c***t de stat,
mi-am verificat venele cu lamele, dar tot fără rezultat,
m-am târât încet în pat, supărat că nici cutter-u’ nu taie,
după ce m-a ridicat mama plin de sânge de pe gresia rece din baie,
acum femeia îmi reproșează că nici la asta nu mă pricep,
taci fa, în m********-ții, curvă, nu vezi că încă încerc?
În fața parlamentului, cu benzină m-am stropit, credeam c-am reușit,
da’ cât să fii de tâmpit să nu iei la tine un chibrit?
Sufăr de depresii nervoase, excese de panică, sunt sfârșit,
dacă mă auziți pe Paraziții, înseamnă că n-am reușit.
Refren x2.
Sensul versurilor
Piesa descrie în mod explicit și auto-ironic încercările repetate de sinucidere ale naratorului, eșecurile sale și stările de depresie și panică prin care trece. Versurile sunt un amestec de disperare și umor negru, reflectând o luptă continuă cu gândurile suicidare.