Fir de nisip bătut de vânt în viața mea
Când orbit de lumini îți pun în palmă inima
Și tu, frumoasă rece, privești la ea cu ochi străini
Tu nu vezi, nu resimți cum o preschimbi în fier și venin
O mie de ani în iad n-ar alina
Setea asta oarbă pentru iubirea ta
Când lipsa ta e cel mai rău
Tu, cea mai frumoasă rană a sufletului meu..
Lupt între lumi pe care nu le înțeleg
Nici nu pot, nici nu vreau un rost în ele să mai leg
Iar fără glasul tău-s atât de triste zilele
Tu nu vezi, nu resimți cum mă zidești în liniște
O mie de ani în iad n-ar alina
Setea asta oarbă pentru iubirea ta
Când lipsa ta e cel mai rău
Tu, cea mai frumoasă rană a sufletului meu..
Tu, cea mai frumoasă rană a sufletului meu..
O mie de ani în iad n-ar alina
Setea asta oarbă pentru iubirea ta
Când lipsa ta e cel mai rău
Tu, cea mai frumoasă rană a sufletului meu
Tu, cea mai frumoasă rană a sufletului meu
Tu, cea mai frumoasă rană a sufletului meu
Tu, cea mai frumoasă rană a sufletului meu..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită din cauza unei iubiri neîmpărtășite. Persoana iubită, deși admirată, provoacă suferință intensă, fiind percepută ca o rană frumoasă, dar dureroasă, la nivel sufletesc.