Odyssey – Bolnav de Cântec

Leagă-mă, dezleagă-mă,
Suflet și întreabă-mă
De sunt ispitit să zac
Bolnav de cântec și să tac.
Șuieră în mine gândul
De-aș putea zidi cuvântul
Între lespezi mari de humă
Ce nimic nu au să spună.
Sunt furtună, sunt blestem
Sunt aici, doar dă-mi un semn
Căci nu pot pe veci să zac,
Bolnav de cântec și să tac.
De-aș fi foc aș arde-n toate
Gândurile înnodate,
Le-aștern pe strună mută
Tu suspină și ascultă.
Când chitara sună, auzi ce tare tună,
Fii pregătit de furtună, vântul schimbării-e minciună
Revoluția strânge lanțul, simțirea primează
Sufletul ținta, mintea pumnul ghidează,
Un visător n-ai cum să mori pentru un crez
Când muncești ca un rob pentru-un bob de orez
O gașcă de puști ajunși printre năluci
Mândri că suntem liberi într-o țară de slugi
Zâmbesc mult, tu zici ce-asculți și […]
N-am vrut, pe suflet, Dumnezeule, ar fi păcat,
N-aș fi-mpăcat cu gândul, am legi de necălcat
În lupte reci de piatră seacă în acest palat, pleacă
Am sabia-n teacă băgată de mult,
Când gândul nu e mut, cuvântul e mai temut
Gândul e vântul din trup și când erup zic că
Muzica a-nlocuit ce n-am avut de mic și.
Sunt un fel de vis îngenunchiat în roluri
Spirit fugar, des părăsesc tablouri
Pentru acele clipe crestate în ziduri
De muzici care mângâie și pun pe gânduri
Trăiri scrise în sunet din suflet obținut
Diferiți în formă, aceiași în conținut
Haiducii vă iau chitări și vioară
Să nu uităm ce-am prețuit odinioară
Valuri vin fulger și-o răceală se simte
Când trăim surzi cu simțuri împietrite
Rătăciți în obiceiuri, căutăm justificare
Chiar să pierzi tot, muzica nu moare
Uită sacrificii numărate la o ceartă
E un privilegiu să bucuri prin artă
Nu există acolo să n-ajungi niciodată
Mereu din mers rescriem orice hartă