Dacă vreţi s-aflaţi
Din ce locuri viu,
Munţii-i întrebaţi,
Că ei singuri ştiu.
Codru mi-a fost frate
Prin pustietate.
Dacă vreţi să ştiţi
Cin’ m-a mângâiat,
Cerului-i vorbiţi,
Că el m-a veghiat.
Stelele mi-au fost
Noaptea adăpost.
Şi-ncotro-mi duc zborul
De vreţi să vă spui,
Întrebaţi izvorul
Care-i drumul lui.
Calea-mi se sfârşeşte
Unde el se-opreşte.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui pribeag care își găsește alinare și răspunsuri în natură. Munții, cerul și izvorul îi sunt confidenți și îl ghidează în călătoria sa solitară. Destinul său este incert, dar legat de ritmul naturii.