Strofa I:
Nimic nou nu mai e, mi se pare vechi tot
Ce zic eu e degeaba, îți iese pe urechi tot
Adevarul e undeva la mijloc ca Xavi si Iniesta
Unii n-au grijă deloc, fac sclavii și Fiesta
Viitorul mă sperie ca un Horror, ca un Thriller
Mă ține în suspans ca întâlnirea cu un nou dealer
Ca o tipă nouă, ce-mi oferă o clipă nouă
Știu din start când e tipa, ai o risipă nouă
Nu mai am speranțe, nu mai știu ce înseamnă
Sunt la pământ ca o frunză, la sfârșit de toamnă
Poți să calci pe ea, eu sunt mort oricum
Pe cântăreții falși.. nu vă suport oricum
Pe ăștia cu bani mulți.. nu vă suport oricum
Scumpo dacă mă asculți.. nu te suport oricum
Pe ăștia cu sfaturi.. nu vă suport oricum
Copiați-mi citatul.. nu mă suport oricum
REFRENx2:
Poate mai speri să auzi din nou
Frate ești bun, frate ești un erou
Sau poate rezisti aici cu noi
Dar poate visezi la locuri noi
Poate mai speri să auzi din nou
Frate ești bun, frate ești un erou
Sau poate rezisti aici cu noi
Dar poate visezi la lucuri noi
Strofa II:
Limba mea e o armă, cuvintele-s armament
Salariul aici e dramă, nu poți să-ți iei apartament
Da’ tot fac panaramă, am glume în comportament
N-am nevoie de doctor, muzica e un tratament
E un tratament provizoriu, când mă vezi pe teritoriu
Să mă ocolești shaw-ule ca pe sensu’ giratoriu
Am avut și eu vise, ele s-au spart în România
Pot să fiu și HIGH CHILL, e prea înalt în România
Și mai mulți maidanezi decât asfalt în România
Aș vrea să plec, nu pot să mă despart de România
Nu știu de ce, cred că o iau razna ”colega”
Sunt ca Mircea Badea în rep, ești ca tașu’ lu Eba
Și m-am săturat de ăștia care cer bani toată ziua
Se împrumută, apoi nu-i mai vezi niciodată ziua
Se vând pentru un milion, am un gust amar yooo..
Și viața nu e un joc chiar dacă sunt aici cu Mario
REFRENx2:
Poate mai speri să auzi din nou
Frate ești bun, frate ești un erou
Sau poate rezisti aici cu noi
Dar poate visezi la lucuri noi
Poate mai speri să auzi din nou
Frate ești bun, frate ești un erou
Sau poate rezisti aici cu noi
Dar poate visezi la lucuri noi
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dezamăgire față de prezent și viitor, combinat cu o nostalgie pentru trecut și o critică a societății românești. Artistul oscilează între speranță și resemnare, reflectând asupra viselor spulberate și a realităților dure.