În zorii albi, senină dimineață,
Tu-mi pari o fată mândră de la țară,
Venită la oraș întâia oară,
Cu gând curat și rumenă la față.
Te prinde însă-n blestemata-i gheară,
Te zbuciumă vârtejul de viață,
Din mii de guri minciuna lui te-nvață,
Stropindu-te cu tină și ocară.
Insulte cad, batjocura te arde,
La orice pas culegi o nouă vină
În rătăcirea ta pe bulevarde.
Așa pe rând te-ntuneci și, spre seară,
De praf, de fum și de păcate plină,
Tu te prăvali sfârșită și.. murdară.
Sensul versurilor
Piesa descrie pierderea inocenței și coruperea unei persoane naive de către influențele negative ale vieții urbane. Protagonista, inițial pură și curată, este treptat întunecată și murdărită de experiențe dureroase și păcate.