Frunzuliță din Mohor
De-aș fi pasăre să zbor
M-aș duce unde mi-e dor
La măicuța-n privor.
Bate vântul, bate vântul
De se leagănă pământul
Tot așa, maică, și eu
Mă leagăn de dorul tău.
Și mă leagăn ca frunza
Când adie vântul-n ea
Și mă leagăn ca iarba
Când intră cosașii-n ea
Mă leagăn ca frunza-n vie
Și ca iarba pe câmpie
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund față de mamă și de locurile natale, folosind imagini din natură precum frunza și vântul pentru a ilustra sentimentul de legănare între amintiri și dorințe.