Te întrebi ce poți să mai faci, e mult prea târziu
Să-ncerci să te disculpi, e prea dificil
Și nu vrei să-ți privești, nici să-ți analizezi
Viața acum.
Simți că poți să pierzi ce ai, oare ce-ai e bine
Simți că nu ești demn de tot, ce este lângă tine
Nu vrei să crezi, că ești pe cale să pierzi
Ce ai și o să regreți prea târziu.
Și sufletul moare ușor, privești viața printr-un coridor
Ce nu mai are ecou.. dar tot strigi
Și țipătul e tremurat, trădează cât ești de-nfricoșat o dată ce ai realizat
Să-ți privești soarta în ochi. ce întâlnire
Și să știi că greșești, ce nebunie
Și nu vrei să mai plângi, să te întrebi cine ești
Nu mai ești tu.
Simți că ai pierdut ce aveai, te-ai pierdut pe sine
E un păcat ce o să-l cari peste tot cu tine
Vrei să oprești oameni pe care-i zărești
Și să-i întrebi ce să faci tu acum..
Și sufletul moare ușor, privești viața printr-un coridor
Ce nu mai are ecou.. dar tot strigi
Și țipătul e tremurat, trădează cât ești de-nfricoșat o dată ce ai realizat
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și pierdere, reflectând asupra greșelilor din trecut și asupra sentimentului de a nu mai fi demn de ceea ce ai. Protagonistul se confruntă cu realitatea dură și caută disperat o cale de a schimba situația, dar se simte pierdut și confuz.