Doamnele de la Cambridge care locuiesc în suflete bine mobilate
nu sunt deloc frumoase și au mințile odihnite
(la fel, cu binecuvântarea bisericii protestante,
sunt și fiicele lor spirite fără parfum și formă)
ele cred în Hristos și în Longfellow (amândoi morți)
și sunt interesate invariabil de foarte multe lucruri –
în vreme ce scriu cineva mai poate încă afla niște
degete încântătoare împletind: aceștia sunt Polii?
Poate. În vreme ce-aceleași fețe cercetează sfios pe față și pe dos
scandalul D-nei N și al Profesorului D
… doamnelor de la Cambridge nu le pasă dacă, uneori, deasupra
Cambridge-ului în cutia ei boltită de lavandă cerească
luna zornăie ca un fragment de acadea-îmbufnată.
Sensul versurilor
Piesa critică ipocrizia și superficialitatea unor cercuri intelectuale, sugerând o detașare de realitate și o preocupare excesivă pentru aparențe. Versurile evidențiază un contrast între imaginea cultivată și o anumită lipsă de vitalitate sau pasiune.