Și iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă și-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Și doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ți-am venit de tot.
Așa! Dă-mi mâinile-amândouă,
Și ochii amândoi mi-i dă,
Deschiși adânc
Și mult
Și-aproape
Pân’ vom închide-o sub pleoape
Aceeași stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă.
Și calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad își cer.
Și nu mai am nici ochi,
Nici gură.
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-și pot deschide
Decât fereastra dinspre cer.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință profundă și o legătură sufletească intensă cu o altă persoană. Vorbitorul este dispus să ofere totul, chiar și părți din sine, pentru a se uni cu persoana iubită, într-o fuziune emoțională completă și poate dureroasă.