Viață, viață și iar viață
Ca roua de dimineață,
Ca roua de prin livezi
De soarele n-o mai vezi
Și ca bruma de pe câmp
Care se duce curând.
Omule, măi omule,
Mai lasă-ți păcatele
Că în lume drumu-i scurt
Multe-ți trebui’ și n-ajung,
Și pe lume cât mai stai
Multe-ți trebui’ și nu ai.
Omule, măi om de lut,
Ca mâine intri-n pământ
Cu sufletu-mpovărat
Ai merge la judecat
Că de asta n-o scăpat
Nici sărac și nici bogat.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și inevitabilității morții. Îndeamnă la reflecție asupra păcatelor și la pregătirea pentru judecata divină, subliniind că nimeni nu scapă de acest destin, indiferent de statutul social.