Eu, ramul de măslin.
Nimic nu este pieritor,
doar schimbător.
Chiar trupul meu,
Chiar mintea mea
În mantia cea nouă
Înveșmântată,
Nevăzută, ca în magie
Mă trece
Din mărăcinișul faptei mărunte
Din hotarul rostuirii și trăirii
Văzutelor,
Mă duce
În ținutul nevăzut.
În nevăzutul aprins
De înnoire
De sacra seducție
De a te ști că ești
Doar trecător, în păsări și în înfrunzire.
Cugetul
Alb porumbel cu creanga de măslin,
Se înalță să vestească
Lui Dumnezeu
Că eu
Ramul de măslin
Am înverzit, în speranța
Întâlnirii cu El.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o transformare spirituală și speranța unei întâlniri divine. Metafora ramului de măslin simbolizează pacea și renașterea, iar versurile sugerează o trecere din lumea materială în cea spirituală, plină de înnoire.