Doar ca să nu vă întristez
și să vă fie ziua bună
n-am pomenit (vai, azi greșesc)
de ochii ei ca de alună.
Ce-atât de tandru ne priveau
care erau și ochi și gură
ce sărutau cum numai ea
știa, pe oricare făptură..
Pe care azi nu știu și nu
mai pot să-i chem, căci n-or să vie
și nu mai pot să-mi spună : tu
din cerul lor de iasomie..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dorul profund resimțite în urma pierderii unei persoane dragi. Naratorul își amintește cu nostalgie de ochii și de afecțiunea persoanei dispărute, simțind imposibilitatea de a o mai revedea sau auzi.