Nori de culoarea roșu-violet
se îndesau pe grota lui Fingal
de dincolo de coastă când spusei
„pedalează, îngerul meu” și-n salt
tandemul se desprinse din noroi
zbură deasupra bazelor de pe-nălțime.
Nori de culoare arămie se-aplecau
în pod peste meandrele Aglienei,
peste câmpii sterpe și ruginite
când „stai” ți-am spus și aripa de eben
ocupă orizontul
cu freamătul său lung, de ne-ndurat.
Precum Pafnutie-n pustiu, prea mult
vrui să te-nving, învinsul.
Cu tine zbor, rămân cu tine: mor,
trăiesc, e-același lucru, un ghem vopsit
având culoarea ta, cald al cavernei
adâncă respirare, abia auzită.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie onirică și melancolică printr-un peisaj natural impresionant, alături de o persoană dragă. Versurile explorează teme precum iubirea, pierderea și acceptarea destinului, sugerând o fuziune între viață și moarte.