Eugenio Montale – De-a-ndoaselea

Printre străbunii mei careva
a luptat pentru Unitatea Italiei
a ajuns sus de tot, a purtat
tresă la chipiu, a fost amestecat
în mașinații electorale. Nu îi păsa
poate de absolut nimic, nu-mi pasă
deloc de el: mormântul lui riscă
să fie dezvelit din lipsă
de pământ sau de marmoră sau altceva. Există
o moarte cronologică, una economică
și-o alta care nu-i pomenită.
Câți strămoși îi trebuie celui care-ntr-o zi
va scrie patru versuri șchioape
câți demnitari intriganți sau măgari
din cei mari? Și de aici poate lua naștere
chiar și cultura sau Kultur!

Sensul versurilor

Piesa reflectă asupra moștenirii strămoșilor și a impactului lor asupra prezentului. Vorbește despre moarte, uitare și modul în care istoria personală se împletește cu cultura.

Lasă un comentariu