În număr foarte mic, bine cernuți
dar și expuși la pietre și insulte
suntem invitați la banchet
pentru iubitul Oaspe. Cu cravată
neagră, nu-n frac și decorații. Nu slujește
să periem eșarfe și nimicuri. Vom fi puțini aleși
sub flash-uri, menționați cu toții-n ziare
de după-amiază, de nimeni citite.
Vom avea Cuirasieri, un purpurat,
foste Excelențe, maximii garanți
ai Constituției,
consommé cu Sherry, saumon, sparanghel
de luat cu cleștii, și Roederer brut,
discursuri, interpreți, orchestra
ce va cânta Rapsodia albastră
și la sfârșit Jommelli, Boccherini.
Bucătarul a fost luat prin concurs
și pentru el noi suntem poate la Epifania
unui Nou Curs.
Oaspetele vine; unii
neagă că ar fi fost înlocuit.
Invitații nu mai par aceiași.
Poate banchetul se va amâna.
Însă la toast ne ridicăm și luăm paharele
și ne privim în ochi. Dacă briganzii
lui Offenbach nu-s așezați în locul nostru
totul este normal. O spune un director
Sensul versurilor
Piesa descrie un banchet formal la care participă figuri importante, sugerând un aer de ipocrizie și superficialitate. Se pune sub semnul întrebării autenticitatea evenimentului și a participanților, sugerând o posibilă înlocuire sau amânare a acestuia.
