Eugen Iustin:
Azi mă învelesc cu norii voștri, mulțumesc
În grotesc mă-nfășor, încropesc din dor
Devin povestitorul meu, cum am văzut în vis
Nu mai bateți, v-am zis, cerul meu rămâne-nchis.
M-ați suflat și m-ați stins
Am răsuflat, m-am aprins
M-ați dărâmat, m-ați întins
M-am decorat și m-am întins
Peste patul meu de foi
Este patul de nevoi
Este tihna din văpăi
Unde ochiul mi-l îndoi
Doar un dans umil în doi
Doar un dans umil în doi.
Ieșiți din cerul meu, lăsați-mi soarele-n pace
lăsați-mi ploile în pace, aripa mea nu mai zace
Și bate zbor sub ea și bate zbor deasupra
Și poate-s nori asupra mea, dar îmi place așa
Astăzi mă ning în sus, peste frig v-am zis
Bateți degeaba, cerul meu rămâne-nchis
Nu mai bateți, nu-s aici
Nu mai bateți sus aici
Cerul voi mi l-ați închis în culorile de trist
Cerul meu rămâne-nchis pe dinăuntru
Înapoi, așa răzbate, curcubeul meu de noapte.
Refren:
Nu mai bateți, v-am zis
Nu mai bateți, v-am zis
Nu mai bateți, v-am zis, cerul meu rămâne-nchis.
Nasta:
V-ați adus norii peste flori,
umbrele peste pământ,
să nu rodească fructul
pașilor mei.
De când v-am auzit bătând din palme
ritmul ironiei,
sus am tras obloanele zâmbetului răpus de plâns.
Dintre ferestre
am închis doar o pleoapă;
dintre pereți mi-am închis cerul într-o șoaptă.
Acum poeți încântă foi cu-al meu sfârșit.
Am cerut să fiu învelit
cu un suspin, dar nu pe pământ umbrit.
Mi-ați luat petalele ei! De ce?
Nu v-au înduioșat lacrimile ei?
Acum bateți degeaba, cerul rămâne-nchis.
Spuneți-mi de ce-aveți nevoie să fiți doar vis?..
Eu într-un pas rămas mai sper.
Va cer să plecați.
Va las trecutul și pier după ce-mi trăiesc prezentul
sub cerul ce nu-l voi însenina decât pentru o stea.
Cerul meu rămâne-nchis.
Și soarele a devenit mai greu de când
mi-ați luat ce sufletul mi-a atins.
Ramane-nchis cerul meu.
Refren x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de tristețe și izolare, cauzate de influențe externe negative. Vorbitorul se închide în sine, dar păstrează o licărire de speranță pentru viitor.