Nu cu bâta se frânge inima,
Nici cu piatră;
Un bici, așa mic de nevăzut,
Știut la orice vatră
Să biciuiești creatura magică
Până a căzut,
Îi șterge nobilul nume
De nezis, nevăzut.
Mărinimia păsării
De băiat zărită,
Cântând pe piatra
Cu inima zdrobită.
Sensul versurilor
Piesa descrie fragilitatea inimii și modul în care aceasta poate fi rănită nu prin forță brută, ci prin metode subtile și invizibile. Se vorbește despre pierderea identității și a nobleței în urma suferinței.