Emily Dickinson – XLVII

Inimă, pe el îl vom uita!
Tu și eu, către noapte!
Uită căldura primită,
Eu voi uita lumina din șoapte.
Când isprăvești, spune-mi te rog,
Trebuie gândul să-mi șterg;
Grabă! nu cumva încetinind,
Spre amintire să merg!

Sensul versurilor

Piesa exprimă dorința de a uita o iubire trecută și de a șterge amintirile asociate cu aceasta. Vorbitorul îndeamnă la grabă pentru a evita ca amintirile să revină și să provoace durere.

Lasă un comentariu