Yenic – Vremuri Vechi

Și n-am să uit niciodată vremurile vechi.
Le voi păstra în sufletul meu mereu pe veci.
Țin minte când ieșeam cu prietenii pe-afară.
Dar noua generație nu mai iese din casă.
Nimic nu mai e la fel, toate s-au schimbat.
Prietenii falși au plecat, cei adevărați au rămas.
Dar acum e prea târziu să dăm timpul în trecut.
Chiar dacă unele vorbe ne-au durut.
Tot mai mulți copii cu capu-n monitor.
Dacă te uiți în ochii lor nu vezi nici un viitor.
Și n-am să uit când ne jucam cu mingea pe-afară.
Iar când începea să plouă ne ascundeam în scară.
Când aveam probleme ne băgam unul pentru altul.
Dar în ziua de azi când ai probleme s-alege praful.
Acum nu mai bagă mâna-n foc nimeni pentru tine.
Că mai nou toți pustanii sunt axați pe pastile..
Ei habar nu au pe ce lume trăiesc.
Că își distrug propria viață, dar ei nu se gândesc.
Viața nu-i îmbrăcată în roz, e îmbrăcată-n negru
Că uite doar acum am observat jegul.
Aș vrea să mă întorc pentru puțin în trecut.
Și să mă gândesc la ce mai am de făcut.
La clipele frumoase pe care le-am petrecut.
Dar toate s-au dus și uite că am crescut.
Nu mai sunt acel copil care am fost odată.
Acum îmi place să fac rap și sunt atras de artă.
Parcă o aud și acum pe mama când mă chema în casă.
Îi ziceam mai lasă-mă să stau 10 minute afară.
Pe atunci nu era vorba de bani.
Că pe atunci eram doar simpli pustani.
Alergam toată ziua prin fața blocului.
Țin minte cum nu puteam sta locului.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că n-am avut probleme majore.
Și de aceea am ales să-mi descarc sufletul pe note.
Nu eram genul de om care să nu-nțeleagă.
Că dacă nu aveam nu eram omul insistent să ceară
Mulțumesc părinților că mi-au oferit o educație.
În viață contează să fii om indiferent de nație.
Le mulțumesc părinților că m-au educat.
În viață învață să respecți și vei fi respectat.
Cum se schimbă oamenii în vipere cu venin.
Cred că au o bază-alor nu știu de unde dracu vin.
În vremurile vechi omul avea alte intenții.
Dar în ziua de azi toți au prea mari pretenții.
Mai demult omul se bucura pentru o ciocolată.
Acum nu se bucură dacă n-are telefon pe masă.
Din păcate s-a ajuns la disperare prea mare.
Că se sinucid mulți oameni că n-au bani de taxe.
Păcat că statul doarme și nu face nimic.
Nu le pasă cine moare, vor să facă doar profit.
De ce alte țări privesc România cu dispreț.
Pentru că nu ne cunosc adevăratul preț.
Ne vindem prea ușor pentru o bucată de pâine.
Normal dacă statul nu ne oferă traiul de mâine.
Și cum să nu te doară, e și normal că te doare.
Când vezi că propria ta țară moare de foame.
Poate că demult omul n-avea sângele așa negru.
Că acum viața e văzută doar alb și negru.
Deși vorbim aceeași limbă mulți n-o să-nțeleagă.
Că tot ce zic e adevărul despre propria noastră țară.
Prea mulți copii inculți și analfabeți.
Dacă nu au fost la școală ce-ai vrea să ajungă poeți?
Vreau să-nchei aici, sper că am fost explicit.
Dacă nu ai înțeles nimic cred că te-am plictisit.