Cuvântul meu nu ajunge niciodată la tine
Plicul meu plin de culorile mării
Picură negura pe toate indicatoarele drumurilor
Furtuna îmi răstoarnă potecile
Și urmele se pierd spre limba lupului neagră
Plicul meu este numai o scrisoare cu litere albe
Plutește pe câmpul îmbibat de sare și somn
Întunericul îmi stinge fluturii ultimii
Iar mâna ridicată rămâne un semn rătăcit prin tăcerile iernii
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și singurătate într-un context hibernal. Mesajul sugerează o încercare eșuată de comunicare și o senzație de izolare profundă, accentuată de metaforele iernii și ale întunericului.