Camera mea fără ferestre
Camera mea fără ușă
Camera mea fără lampă și fără sobă
Camera mea fără masă și fără solniță
Camera mea fără pomieră și fără tapete
Camera mea fără scrumieră și fără dantele.
Camera mea fără lavandă și fără mănuși camera mea fără fântâni subterane
Camera mea
fără surâsul tău fără
căldură ta de portocali și de pui de pisică
Camera mea invadată de trecut și golită de prezent
Camera mea pe temelii de cenușă camera mea pe temelii de cenușă
Camera mea din care nu pot ieși
Mă strânge un cerc de iarbă
Mă lovește un ciocan de aer
Mă cânta o gură de pleavă
Camera mea umplută cu boabe de orez
O boabă o hrană pentru zilele iernii
Când vei veni să mâncăm pe săturate
Când vei veni să valsăm
După melodiile ciorilor
Camera mea în care aștept
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și izolare după plecarea unei persoane dragi. Camera devine o metaforă pentru starea interioară a celui rămas, un spațiu gol și invadat de amintiri, în care așteaptă o reîntoarcere care să aducă căldură și sens.