Teroarea parcului golit de păsări de vânt
și ochii inflamați și transpiri
navele de beton pururi neclintitele nave
ancora lor e-n văzduh
punți acoperite cu sicrie cabluri butoaie sticle ziare fructe stricate
orii atârnă vlăguiți
baloanele copilului sparte
frunzele ultimele pe băltoaca de ulei
intri în tunel și înghiți pastile câteva clipe întinerită inima scandează alte cifre
câinele lui
Hamlet zace lângă bordură strivit
indicatoarele
trimit spre domenii sterilizate acolo va apare un nou sistem metric acolo va înflori o nouă hieroglifă acolo se va naște un pitic fără sânge
și azi te împiedici de odgoane și plase
cât o fi ora?
gheața anilor trosnește deasupra frunții aplecate rugina primăverii înmugurește sub unghii trandafirul piere pe gura canalului o lampă fragilă în beznă
vreau să ieși la țărm
dar poți tu
înger cu toate viscerele căzute?
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj urban dezolant și o stare de spirit apăsătoare. Personajul se confruntă cu un sentiment de alienare și de pierdere a speranței într-un mediu sufocant și degradat.