lui Ion Cocora.
Melancolia se învață în fiecare zi
dacă nu te-ai născut cu fluturele acesta pe degete
ascultă zornăitul alunelor
și recită oda transhumanței
sau exersează vesel în vis
aria vânzătorului de păsări
dar nu ironiza niciodată înalta catedră
de la care vorbește cu patos
capra cu ochelari dacă totuși
mai crezi în mecanismele vântului
seara
când trec soldații cântând
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de melancolie învățată și condiționată, contrastând-o cu imagini ale naturii și ale visului. Sugerează o acceptare a melancoliei ca parte a existenței, dar și o invitație la a nu ironiza credințele și mecanismele subtile ale vieții.
