A plecat fără de voie,
Din lumea asta pământească.
Tocmai când era nevoie,
Pe fiica ei să o crească.
Fără de voie lăsase,
Soțul păstorind o turmă.
Aici undeva, în oraș,
Ce pe căi drepte o îndruma.
Ai fost de folos în viață,
Că la mulți sfaturi ai dat
Și-ai făcut să nu se ajungă
De la bine la păcat.
Dar s-ar putea să se amâne
Ce a propus Dumnezeu
Pune-o de-a dreapta ta, Stăpâne,
Pe cea ce-a chinuit mereu.
A suferit într-un fel,
Și acele legi de sus când vin,
El a chemat-o lângă El
Să nu mai trăiască în chin.
Și să n-o uităm nicicând
Pe cea dusă de la noi,
Lăsând pe cei dragi plângând
Cu lacrimi ce curg șuvoi.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unei femei decedate, exprimând durerea pierderii și credința că Dumnezeu a chemat-o la El pentru a o elibera de suferință. Se evocă amintirea ei și impactul pe care l-a avut asupra celor dragi.