Sus la Heleșteu, dinspre pădure
Avea Mărioara hanul ei
Han frumos, spațios, cu pridvor și bordei, hei!
Toți trăgeau la hanul ei
Hanul ei vestit pentru bucate
Preparate chiar de mâna ei
La un borș și-un vin roș
Cârnațăi, mititei, hei!
Toți trăgeau la hanul ei
REFREN:
Fiindcă ea, fiindcă ea, mai avea
Trufandale și-altceva,
Cu cafea îi servea, îi primea, le dădea,
Cu bucățica fiecăruia
Fiindcă ea, fiindcă ea, mai avea
Trufandale și-altceva,
Așa, așa…
Ș-avea ochi frumoși ca două mure
Două mure coapte-ochi erau ei
Cum privea, îți zâmbea, vorba ei, te-amețea,
REFREN:
Fiindcă ea, fiindcă ea, mai avea
Trufandale și-altceva,
Cu cafea îi servea, îi primea, le dădea,
Cu bucățica fiecăruia
Fiindcă ea, fiindcă ea, mai avea
Trufandale și-altceva,
La la la la la la la la la…
Când a fost manevra cu soldații
Din regimentul 43
Generali, colonei, caporali, plutonei,
Toți trăgeau la hanul ei.
REFREN:
Fiindcă ea, fiindcă ea, mai avea
Trufandale și-altceva,
Cu cafea îi servea, îi primea, le dădea,
Cu bucățica fiecăruia
Fiindcă ea, fiindcă ea, mai avea
Trufandale și-altceva,
Cu cafea îi servea, îi primea, le dădea,
Cu bucă-țâca fie-că-ruia.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un han faimos deținut de Mărioara, cunoscut pentru mâncarea delicioasă și ospitalitatea sa. Toți, de la soldați la ofițeri, sunt atrași de hanul ei datorită farmecului și "trufandalelor" ei.