Timpul trece, trece viața
E rândul lucrurilor toate
Ca și roua dimineața
Oameni dragi se duc departe.
Doamne, dă-mi putere acum
Să nu mă opresc din drum
Viața, zâmbet, lacrimi, moarte
E rândul lucrurilor toate.
Hai, mai stai
Tu suflet drag în viața mea
Cobori din Rai să-mi astâmpar inima.
Hai, mai stai
Că-s vremuri grele, lumea-i rea
Putere-mi dai să nu-mi frâng inima.
Ce n-aș da să-i strâng în brațe
Acolo unde sunt, departe
Toate au un rost anume
Și de ajungi singur pe lume.
Doamne, nu mă mai uita
Că mi-e greu și lumea-i rea
Viața, zâmbet, lacrimi, moarte
E rândul lucrurilor toate.
Hai, mai stai
Tu suflet drag în viața mea
Cobori din Rai să-mi astâmpar inima.
Hai, mai stai
Că-s vremuri grele, lumea-i rea
Putere-mi dai să nu-mi frâng inima
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra trecerii timpului și a inevitabilității morții, exprimând dorul față de cei dragi care nu mai sunt. Vorbește despre acceptarea destinului și căutarea puterii interioare în fața greutăților vieții.
