Și-am plecat de pe maidan
Și-am ajuns la Amsterdam
Din rastaman, din Pacha Man, oh no.
Și-am plecat de mic copil
Și-am început să respir
Verde, pe naiul lui Zamfir.
This rastaman zice că lacrima de limpede
Verdele e propice pe tine să te vindece
Cine contrazice leacurile fantastice
lăsate pe pământ deja pentru boli cronice.
Nu pot să cred că medicina naturistă
E dată la o parte de pastila otrăvită
Noo, nu se poate așa ceva
Oh, noo, deschide ochii, sora mea.
Că ai copil mic și-i dai antibiotice
În plus tu ești consumatoare de narcotice
Nu te judec eu da’ îți zic, oprește-te
Nu otrăvi copilul tău purtat în pântece.
Că l-ai purtat în pântece
Și l-ai făcut din iubire
L-ai făcut din iubire
L-ai făcut.
Și-am plecat de pe maidan
Și-am ajuns la Amsterdam
Din rastaman, din Pacha Man, oh no.
Și-am plecat de mic copil
Și-am început să respir
Verde, pe naiul lui Zamfir.
Ascultă niște cântece din suflet pentru suflete
Spuse să te bucure, nu să te supere
Mai degrabă să te scuture c-ai rămas fără scrupule
Domnule deputat, o bună zi o să te usture.
Rulez un mugure cu aromă de strugure
Crescut de noi la pădure, spală gândurile
Că văd doar figurile strecurând rândurile
Cu mult subînțeles să ne bage cipurile.
Și când mă uit prin toate bătăturile
Sunt goale, sunt goale ca gurile
Și când văd cum dispar pădurile
Ma ia capul și necazul.
Ăștia au prea gros obrazu’
Ăștia au prea gros obrazu’
Ăștia au prea gros obrazu’.
Și-am plecat de pe maidan
Și-am ajuns la Amsterdam
Din rastaman, din Pacha Man, oh no.
Și-am plecat de mic copil
Și-am început să respir
Verde, pe naiul lui Zamfir
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra călătoriei personale și spirituale, criticând societatea modernă și pledând pentru o conexiune mai profundă cu natura și cu sinele. Versurile abordează teme precum medicina naturistă, protejarea mediului și conștientizarea pericolelor societății contemporane.