Pe ploaie, pe senin, sau pe ninsoare,
În zdrențe, blonda Lara
Din curți în curți pășește gânditoare,
Purtând sub braț ghitara.
Nu-i nimeni să se-ndure sau să-asculte
De cerșetoare-afară —
Pe cine să-l atragă-atât de multe
Jelanii pe ghitară!..
Dar un drumeț ce auzise numa
Cântări de veselie,
Și care umblă sfâșiat acuma
De-o suferință vie,.
Își odihnește în pavaj toiagul
Și-o clipă-l umple plânsul:
O, glas al foamei, te-a-nțeles pribeagul
De când te zbați și-ntr-însul!..
Căci astfel e sortit — o ironie.
A zilelor de mâine! —
Cel mai frumos din cântece să fie
Un strigăt pentru pâine.
Sensul versurilor
Piesa descrie soarta unei cerșetoare ignorate de majoritate, dar înțeleasă de un drumeț care a suferit și el. Ironia sorții face ca cel mai frumos cântec să fie un strigăt disperat pentru supraviețuire.