Pentru că imprevizibil intervine despărțirea,
Am scris Exitus doar ca să-ți arăt ieșirea.
Mentes Occultae a fost mult prea personal,
De 2 ani așteptam să văd produsul final.
Ca special am vrut să umplu negativele
Cu idei ascunse, cu toate grijile,
Cu frământările care m-au stăpânit,
Cu tot ce m-a măcinat
La un moment dat.
Iar gânduri bolnave au fost o droaie,
De-aia ce-am avut în cap am ținut să pun pe foaie.
Albumu-i un tablou, poate-i simți farmecul,
Deși-i un peisaj colorat mai mult în negru,
De nopțile de groază de… atâta moarte,
De tot ceea ce nu vezi dincolo de realitate.
Dar poate c-ai s-o faci, și mai apoi
Ai să vezi putreziciunea care zace în noi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o ieșire, o finalizare a unui proces creativ, marcat de gânduri negre și frământări interioare. Albumul este văzut ca un tablou întunecat, reflectând o realitate dură și deziluzionantă, plină de moarte și putreziciune interioară.