Apă, apă
Beau mai rar
Dar ador sâmbăta
Nucile
Și pe tine.
Poate nu mi-e sete destul
Dar mă grăbesc
luni
marți
miercuri
să te văd în patul meu
cum spargi nuci
între sâni.
Apă
Apă
ici nu mai am
butoaiele sunt pline cu stele
dar joia nu urăsc
iar vinerea țin post.
Uite
sub ferestre am plantat
1000 de nuci
pe Mozart l-am lăsat
în fotoliu.
Vino cu liniștea ta
să facem sâmbătă
din fiecare zi
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație intimă, juxtapusă cu elemente ale naturii și ale rutinei zilnice. Naratorul își exprimă dorința și admirația pentru o persoană, intercalând imagini cu apa, nuci și zilele săptămânii, creând o atmosferă visătoare și senzuală.