N-aş fi crezut că voi muri lângă tine.
Amorf.
Anestezia fiecăruia dintre noi
îl va trezi pe celălalt, strivindu-i.
Am prevăzut fiecare negură.
Din mila sărutului
aşezat pe fruntea unei dimineţi.
Aceea în care am fi
plânset tăcând,
râvnind braţe.
Iubeşte-mă numai când râd,
ca o marionetă.
Doar lasă-ţi părul pe spate!
Şi încovoaie-ţi degetele
în sforile mele!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de moarte emoțională și manipulare într-o relație. Vorbitorul se simte amorțit și conștient de faptul că este folosit, dar totuși tânjește după afecțiune, chiar și în condiții false.