[Ombladon]
Într-un final
Din noul val necomercial
Apar trupe de rap ce fac față hip-hop-ului actual
Fenomenul ia ușor amploare, asta-i bine
Copii de azi sunt doar MC-ii de mâine
[Cheloo]
Hip-hop-ul se schimbă din mers, vers cu vers
Stimulez intens nume noi, nu simulez
Agresiv bag la-naintare abuziv
Gândul exploziv în aparatul tău auditiv
[Anonim]
A-Anonim în prim-plan jonglez cum vreau
N-Nume care nu le accept dar mi se dau
O-Obsedat că am un as în mânecă
N-Nu suport să-ntorc pentru că n-am catarg, e replica
I-Ideea că o maximă e-o lecție
M-M-a făcut să cred că-s premiant la școala de corecție
Prima literă a fiecărui vers o îmbin
Adunate la un loc îmi spun în șoaptă Anonim
Șutez, dar nu țintesc poarta Paradisului
Sunt Anonim, am nouă vieți în ciuda destinului
Lumea-i ca un teatru de păpuși după uși
Toți sunt conduși
Am învățat să mă strecor fără mănuși
Cu toții vor să fiu un fel de fiu al perfecțiunii
Ce dacă fac în loc de jogging smoking în fața lumii
Un incapabil e capabil să se laude
Atunci când crede c-o persoană poate să-l aplaude
[Rasa]
2 MC pe 2 microfoane zic asta
Generația degenerată reprezintă Rasa
Colaborăm la dicție
Și-n orice repetiție
Pun multă muncă și o tonă de ambiție
Iei o sută de români, privești la ei în cap
99 ascultă șlagăre, doar unu ascultă rap
Dintr-o sută de femei care se ard în jartiere
99 o fac pe bani și doar una din plăcere
Ce p**a mea pot fi cu-adevărat controversat
Am atestat în meseria de copil nevinovat
Deliberat mă eliberez de orice stres cotidian
Colorând pe zăpadă și cu p**a-n mama lu’ Rahan
Tre’ să trec prin raion s-aleg întreg
Dintre tonele de piese una bună s-o-nțeleg
Am agenda plină de reprogramări la medic
Toantelor, devin isteric
[Nimeni Altu’]
Nu-ncerca să mă-nțelegi, n-ai să poți
Sunt unul dintre sutele de mii de vagabonți
Căutând mereu metode pentru a scăpa de stres
Privesc întreaga lume cu-același dezinteres
Am accesul interzis pe orice stadion
Că le fumez toată iarba și-i las fără gazon
Nici măcar n-am televizor, dar e normal
când văd atâtea lucruri interesante pe tavan
[Griffo]
Viața-i scurtă, n-am timp
Să-mi fac timpul necesar s-o f*t
Banu-i primul meu dușman de temut
În perspectivă totul devine monoton prin fapte
Suflete apar, unii se retrag la cavou în noapte
Griffo, apar de unde-au dispărut toți banii
Unde viața nu-i roz nici dacă o colorezi pe bune
Aș vrea un cazinou închis, oricum n-am bani să joc
Într-un top de șapte piese, să fiu pe locul opt
[Anexa 1]
Venind din ’90, Anexa 1 în asalt
În triplu salt pe scenele AMA nu lăsăm petele pe asfalt
Ca o vedetă în impas la final de carieră
Stând retras cu p**a-n soare pe un vas de croazieră
Io zic c-am tot ce vreau și n-am nimic din ce-am nevoie
Sunt mai rău ca Domnul Goe
N-am bilet pe Arca lui Noe
Când înapoiez sensul 1 indicat în mii de moduri
Dezleg noduri încurcate ca un spărgător de coduri genetice
Sferele fonetice cu indicele 0 îți arată locul în graficele tehnice
Ce? Corect o-ntrebare de nota zece
Iar răspunsul-i pe măsură: Las-o-n p**a mea că trece
Dacă viața vrea să te-nfulece orientează-te
Sau ne’ne’ne’ne resetează-te
În primul ceas în care pas cu pas te duc de nas
Aparatele fac un scurt mic și ne-am retras.
Scratch-uri pe
Caut prin cartiere modele noi [Ombladon] – Fading out
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de forță a scenei hip-hop underground românești, cu versuri agresive și critice la adresa societății și a valorilor superficiale. Fiecare artist își expune viziunea asupra vieții și a industriei muzicale, subliniind individualitatea și refuzul conformismului.
