Pavol Janik – Kosovo

Un Goethe
de hârtie
arzând
se roagă sârbește
pentru patru copii uciși.
În ochiul de piatră al lui Schiller
lucește o lacrimă de mercur.
E un bocet de țigan
pentru mica rusalcă țigană
din adâncurile Mării Adriatice.
Sângele are
inconfundabila culoare
a răsăritului de zori sinilii
din care el picură
ușor și scânteietor
asemeni, parcă, sprayului ploii de mai
care să îngrașe pământul rănit

Sensul versurilor

Piesa descrie durerea și suferința cauzate de războiul din Kosovo, evocând imagini puternice ale pierderii și distrugerii. Metaforele literare subliniază tragedia umană și impactul devastator asupra victimelor.

Lasă un comentariu