Pavol Janik – Kosovo
Un Goethede hârtiearzândse roagă sârbeștepentru patru copii uciși.În ochiul de piatră al lui Schillerlucește o lacrimă de mercur.E un bocet de țiganpentru mica rusalcă țiganădin adâncurile Mării Adriatice.Sângele areinconfundabila culoarea răsăritului de zori siniliidin care el picurăușor și scânteietorasemeni, parcă, sprayului ploii de maicare să îngrașe pământul rănit