Purăm cu lacrimi
O boală în strune
Și prindem aripi
Spre soare apune.
Sufletul arde
Din cenușa vie,
Gândul tot cade
Servind doar ție.
Vânt veșnic răsună
Prin cetini de zăpadă
Purces-am în lume
Pe punți de baladă.
Cânt… acum… nebun… pe drum.
Strabat amurguri
Cu crini albi în gură,
Închid în mine
Dorința pură.
Răni duc pe umeri
Deschise sub haină,
Numai depuneri
În cânt de piatră.
Vânt veșnic răsună
Prin cetini de zăpadă
Purces-am în lume
Pe punți de baladă.
Cânt… acum… nebun… pe drum.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și suferință interioară, sugerând o călătorie prin viață marcată de greutăți și amintiri dureroase. Naratorul se simte pierdut și rănit, dar continuă să cânte și să își exprime emoțiile prin muzică.