Sonet.
La ura-mi de balaur, adăugai cerneala
uraniului ascunsă-n adâncuri la Urali,
abscise și ordonate să-mi plăsmui din corali,
anatemând un templu și preaslăvind vestala.
Ea, inima, năucă aleargă pe coclauri,
te caută prin smârcuri, apoi printre luceferi,
iuțește către tine cu pași tot mai netezi,
bezmetica arzându-ți la glezne flori de lauri.
Stângaci și necrezându-mă de trist și nepereche,
elimin ipoteza unei nevrute farse,
părându-mi-se totuși că sunt într-o ureche.
Ulciorul nu se sparge dus des la apă, dar se
secătuie izvorul, cum zice vorba veche.
Va lăcrima vreo fată pe-a mele buze arse?.
Paul Sava – LACRIMI USCATE
Sensul versurilor
Poezia exprimă o căutare disperată a iubirii pierdute, marcată de deznădejde și regret. Vorbitorul se simte singur și neînțeles, întrebându-se dacă cineva va suferi vreodată pentru el.