Îmi simt sufletul mugur de fluier,
Ce doinește cântec cu şuier,
Pentru zilele ce-au fost trecute,
Pentru nopțile negre și slute.
Am pornit cu rouă-n picioare,
Ca să cânt un cântec de soare,
Pentru zilele ce au să vie,
Pentru nopțile cu iasomie.
Freamătul apelor
Și foșnetul codrilor
În el se întâlnesc
Și sufletu-mi încălzesc.
Hei, hei, verde e iarba,
Soarele-i sus pe cer.
Hei, hei, dusă-i o iarnă
Cu dinții ei de fier.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de renaștere și optimism, folosind imagini din natură pentru a simboliza depășirea unei perioade dificile (iarna) și întâmpinarea unui viitor luminos. Este un cântec despre speranță și bucuria de a trăi.