Pe un munte într-o țară foarte îndepărtată
Stă un om cu ochii-nchiși și spune ce ne așteaptă.
Lumea nu-l ascultă, îl crede un nebun
Căci vorbele lui sunt ca niște lovituri de tun.
El stă singur și liniștit
Dar în ochii lui închiși
Vede a lumii asfințit
Nebunul cu ochii lui închiși.
Zilele trec una după alta sus pe munte
Și vocea lui se aude clar spunând foarte multe.
Lumea cea întreagă se oprește să-l asculte
Îl crede un nebun ce-ndrugă multe vorbe absurde.
Sensul versurilor
Un profet izolat, considerat nebun de majoritate, avertizează asupra unui viitor sumbru. Nimeni nu-l ascultă, considerând mesajul său absurd, deși el vede clar dezastrul iminent.