Colo-n vale-ntr-o vâlcea, hai dorule hai
Mândru cânt’-o păsăre, hai dorule hai
Da’ nu-i glas de păsăruică, hai dorule hai
Că hore’ a me’ mămucă
Dorulior pană verzâie, hai dorule hai.
Greablă, fânu-l căptiţă’
Doru’ mândru şi-l hore’
Dint’on vârf înalt de fag
Mierl’-o ascultă cu drag.
Dorulior pană verzâie, hai dorule hai.
Dint’on vârf înalt de nuc
O ascultă şi un cuc
Nu mai cântă, se opre’
Cu drag să uită la ie
Dorulior pană verzâie, hai dorule hai.
Cucuţu’ şi cu mierla
O ascultă pă mama
Să cuprind şi să grăiesc
Pă mămuc’-o sfătuiesc
Dorulior pană verzâie, hai dorule hai.
Dă glasu’ feciorului
Ca să-şi cânte doru’ lui
Că tu îi îmbătrâni
Doru’ nu li-i mai hori
Dorulior pană verzâie, hai dorule hai.
Mămuca i-o ascultat
Glasu’ mie mi l-o dat
Horesc la tătă lumea
Ca şi cucu’ şi mierla
Dorulior pană verzâie, hai dorule hai.
Horesc mândru ca mama
Ca să-mi stâmpăr inima.
Dorulior pană verzâie, hai dorule hai.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o scenă idilică în natură, unde cântecul mamei este ascultat cu drag de păsări. Mesajul central este despre moștenirea cântecului și a dorului, transmise de la mamă la fiu, asigurând continuitatea tradiției.