Nu am mai fost acasă demult
Mă gâtuie orașul ca pe un miel fragil
Am uitat cum miroase busuiocul
Dar ochii mi-au rămas de copil.
Strada îmi mitraliază auzul
Scrâșnetul tramvaielor mi se pare un dric
Vorbele-mi sunt gloanțe ascunse
Dar ochii mi-au rămas de copil.
Ochii mi-au rămas, doar ochii
Ochii mi-au rămas, doar ochii
Ochii mi-au rămas de copil.
Noaptea mă visez într-un lan de secară
Am devenit mai ursuz, mai abil
Nu mai știu deosebi mărul de pară
Dar ochii mi-au rămas de copil.
Nu mi se mai arată nici mama în somn
Cu zâmbetul ei de înger umil
Dorm nu ca un vultur la pândă
Dar ochii mi-au rămas de copil.
Ochii mi-au rămas, doar ochii
Ochii mi-au rămas, doar ochii
Ochii mi-au rămas de copil.
Ochii, doar ochii mi-au rămas
Doar ochii mi-au rămas
Ochii mi-au rămas, doar ochii
Ochii mi-au rămas de copil.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și de copilărie, sentimentul de alienare în mediul urban și pierderea inocenței. Singura constantă rămân amintirile și privirea de copil, simbol al purității și al legăturii cu trecutul.