Foaie verde de sulfină,
La Tismana-ntr-o grădină
Mi-a prins dorul rădăcină.
Dorul vreau să-l iau cu mine,
Rădăcinile mi-l ține.
Dorul vreau să-l iau acasă,
Rădăcinile nu-l lasă
Că mi-e dragostea frumoasă.
Și-aș voi să-l bag în tindă,
Ramurile-i dau de grindă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un dor profund înrădăcinat într-un loc drag, Tismana. Dorința de a lua dorul cu sine este contracarată de legătura puternică cu locul și cu dragostea frumoasă asociată cu acesta.