Era totul gri și gol și era frig,
eram eu și universul infinit, în rest nimic,
Pășeam greoi pe vid, nimicul se mișca rapid,
și era cerul fără serafimi
și terra plină de mașini,
confuzie-n antimaterie, mistere.
iluzie-n materie, mizerie.
Vedeam nimicnicie-n nemurire,
vedeam în nemurire nimicire
în nimicire mă vedeam pe mine,
eram veriga lanțului ce nu părea să se termine,
și nu era nici rău, nici bine,
eram un fel de Dumnezeu,
dar existam doar în gândire,
N-aveam nici ură, nici iubire,
Aveam otravă în vorbire,
eram deopotrivă gol și plin,
Vedeam în ceață și senin,
Vedeam dulceață în venin,
și nici un rost să mă-nchin,
Sau să-nchin nimic unui nimic mai diferit
care defapt e tot nimic,
Și mă-ntrebam dacă exist,
și mă-ntrebam dacă e vis,
și mă gândeam că-i interzis,
și sensul nu-l găsesc decât
atunci când îl evit,
încep să nu mai cred nimic
când defapt ăsta-i crezul cel mai trist
și port sandalele de plumb ce-ncalță
mintea mea de nihilist.
Realitate, sau realitate doar pe jumătate,
vezi drumul către absolut croit în relativitate,
universul meu lăuntric, dualitate, duel de date
dat pe multe planuri, eu nu le cunosc pe toate,
vezi lumile intersectate în idei ciudate,
catalogate de majoritate ca fiind sectante,
desprinse din citate ce nu pot fi redate,
de intelectualitate,
Vezi Geneza, prima carte,
Creația în zile sau etape,
N-are nici o importanță,
La început e Dumnezeul infinit care creează totul din nimic și dă viață,
Realitățile primare, nu pot fi înțelese pe deplin de mințile umane,
El este cel ce este, prin urmare,
universul nostru nu-i la întâmplare,
E totul potrivit cu planul unei minți superioare,
Omul: complexitate, trup, suflet, duh, personalitate,
Voință liberă, apoi păcat și moarte,
potopul, legi și profeții, adevăruri revelate,
Informații relevante tuturor căutătorilor de realitate,
Cuvântul întrupat, a fost mort și-a înviat,
Apoi Apostolii și alți urmași și creștinismul face primii pași,
Credința de atunci ce o avem și azi,
În umilință, Dragostea, și nu mai vreau nimic acum,
Doar sensul ce-mi descalță azi sandalele de plumb.
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie spirituală și filozofică, oscilând între nihilism și căutarea unui sens mai profund. Versurile reflectă o luptă internă cu concepte abstracte precum existența, realitatea și credința, culminând cu o dorință de sens și eliberare de greutățile existențiale.