Pumn de tarana – Din Beci

Îți scriu des din beci, strofe poate seci,
Și poate le-nțelegi, poate le legi,
Sau poate le asculți și pleci,
Prefer să nu mă-ndrăgești,
decât să spui că-s marfă și să-ți scriu povești,
Cât despre mine, caut adevăr în rime,
c-aud prea puțini ce duc cu ei valori creștine,
cât despre tine, să mă treci prin filtrul minții,
Și să nu cumva să te gândești să mă așezi în rând cu sfinții,
Prefer să știu că citești Noul Testament,
decât să pui piesele mele în loc de Eminem,
doar fiindcă-s puțin mai transparent,
Prefer să lași acest album deoparte,
și să citești o carte,
să-ți cauți singur drumul către realitate,
ca-i o raritate, sau cel puțin așa mi-a zis un frate,
mi-a zis câte ceva despre eternitate,
și nu l-aș fi crezut dacă n-ar fi avut și fapte,
care să-mi facă toate piesele să pară ne-nsemnate.
Cea mai sigură bogăție e sărăcia în nevoi,
și dacă nu-nțelegem asta,
atunci e vai de noi,
că risipim și suntem goi,
că ne lipsim de limite și regretăm apoi,
Gânditori muritori însetați
Filozofi din popor ÎNCETAȚI!!!
Filozofia mea e simplă,
Viața necugetată nu merită trăită,
Așa că nu-mi rămâne decât să fiu sincer române,
ca mâine-i poate prea târziu,
poate asta-i ultima piesa pe care ți-o mai scriu,
da-mi aleg destinul veșnic cât sunt încă viu,
Vreau un ochi simplu, ca-i bombardat tot timpul,
și-i grav de tot dacă n-am nici un filtru,
Vreau lacăte pentru urechi,
ca-s porți către intelect,
Și tre să le prețuiesc,
Am o busolă se numește conștiința,
Eu sunt un suflet, trupu-mi este locuința,
Eu sunt în spirit ținut numai de credința,
Sperând în ajutorul Celui care a dat ființa.
Poate N-am scris piese de top,
Am scris piese cu lacrimi în ochi,
Am scris din beci și de pe bloc,
Am scris amarul frumos, am scris cu folos,
am scris și fără rost, am scris bine și prost,
am scris și bucuros, am scris pentru mine, am scris pentru toți,
am scris sus în vale și pășind pe mare,
Am scris pentru că-mi place arta,
Am scris cu lacrimi pentru Tata. (x2)