Bis:
Mi-am dorit de când mă știu,
Pe munte la oi să fiu,
Dar viața la turmă-i grea,
Cine oare m-a învăța?
Bis:
Măi Ioane fecioraș,
Lasă viața de oraș,
‘Ți-arăt într-o săptămână,
Viața de la stână.
Refren: Bis:
Cât o fi seara de lungă,
Hai să bagi oile-n strungă,
Să faci brânză, să faci caș,
Să duci la oraș.
Bis:
Asta-i viața de cioban,
Tot mai bună-i an de an,
Viață ca și-n ciobănie,
Nicicum n-o să fie!
Refren: Bis:
Cât o fi seara de lungă,
Hai să bagi oile-n strungă,
Să faci brânză, să faci caș,
Să duci la oraș.
Bis:
Or veni lupii la oi,
Tu dai drumu’ la dulăi,
Dulăii pe ei să sară,
Să scapi c-o mioară.
Refren: Bis:
Cât o fi seara de lungă,
Hai să bagi oile-n strungă,
Să faci brânză, să faci caș,
Să duci la oraș.
Bis:
Ce oprești cu turma-n loc,
Și ce pui seara la foc,
Că acolo-i tare bun,
Balmu’ și-un ceaun.
Refren: Bis:
Cât o fi seara de lungă,
Hai să bagi oile-n strungă,
Să faci brânză, să faci caș,
Să duci la oraș.
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața idilică, dar și grea, a unui cioban. Un tânăr este invitat să învețe tainele oieritului, descoperind frumusețea și provocările acestei ocupații tradiționale.