Puya, criminal
Mama, sunt un criminal, fac rele
Am mers mereu din probleme în probleme.
Asta ne e soarta, pe stradă, se spune, de fapt vagabonzii nu mor niciodată.
Poate asta-i ghinion sau poate soarta.
Nu mă mai aștepta, nu o să mai vin vreodată
Sângele, știu, nu se face apă,
dar vii cu vii și morții se duc la groapă.
Lumea merge mai departe fără probleme,
În cartier, da, mulți au plecat devreme.
De ce, cum, când, cine-i vinovat?!
Ce rost mai au toate astea acum când totul s-a încheiat?!
Zilele bune cu prietenii la bar,
Zilele negre pe la penitenciar
Mai mereu prins în goana după bani
Iartă-mă, mama, poate chiar am fost un criminal
În viața asta tot ce-i important e viața,
Banii, faima, puterea asta ne sunt ceață
Care ne stă pe ochi și nu vedem
Unde suntem, sperăm că poate la un semn
O să ne trezim toți din minciuna asta
O să ne strângem în brațe copiii și nevasta
Dar nu la vorbitor sau la tribunal
Mulți cred că știu dar jur n-au nici un habar
Suntem ca un fulg, purtat de vânt, pe pământ,
Unii cred că sunt stăpânii dar nu sunt
Șeful e doar unul, știi bine, e sus
Când te cheamă la el, nu ai ce face, te-ai și dus
Nici un cuvânt în plus nu se mai poate spune
Viața bate filmul fiindcă este pe bune
O să fim mult mai liniștiți fără frici,
Când o să realizăm cât suntem de mici.
Sensul versurilor
The song reflects on a life of crime and the consequences that come with it. The artist expresses regret and acknowledges the impact of his actions on his family, while also contemplating the fleeting nature of life and the inevitability of death.