Era o zi fierbinte, mă plictiseam de mor
Atunci am observat ceva ciudat la culori
Departe se-auzea ceva ce era minunat
Mă simțeam mult prea bine deși nu m-am culcat… și
Bara, bara, bara, bara, bara, bara, ba
Se auzea doar toba mare, basu și vocea ta
Nimic nu mă poate face mai fericit decât sunt
Nici eu nu mai știu despre ce vreau să cânt.
Stau aici nu fac nimic și nu vreau să știu
A trecut ceva timp de când nu mai vreau să scriu
Și poate c-am să-mi fac un castel de nisip
Și când am să mă-ntorc n-ai să știi c-am venit
Văd roșu-n față mea și nimic nu are sens
Fără să ne dăm seama am creat un mic univers
La școală când eram mă duceam fără stres
N-aveam nimic de spus și nici un interes
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de plictiseală și visare, amintiri despre copilărie și școală, și un sentiment general de detașare de realitate. Naratorul se simte pierdut în gânduri și amintiri, creând un univers propriu.